Multe persoane care vor să încerce sau să înceapă să lucreze cu un psihoterapeut, din orice motiv, au nelămuriri, așteptări și temeri legate de experiența respectivă. Dacă și dumneavoastră sunteți una dintre ele, cele de mai jos vă vor folosi.
Să le luăm pe rând:
Nelămuririle
Ce fac practic în cameră cu psihoterapeutul? Stau pe un scaun și povestesc?
Răspunsul este că vorbim despre problema cu care am venit. Aș adăuga, cât mai clar și detaliat, dar noi știm să cerem clarificări și lămuriri relevante pentru ce ne interesează în demersul nostru de a ne da seama: dacă putem lucra cu dumneavoastră, cum putem lucra, cum să vă abordăm problema, ce plan de intervenție vom crea, dacă terapia va dura mult sau puțin. Privitor la aceasta din urmă, doar dacă vorbim despre un sistem care rezolvă o problemă specifică într-un mod anume, putem vorbi despre o perioadă clară. Facem atâtea ședințe și se vor ameliora simptomele. În sistemul în care lucrez eu, și care se ocupă în special cu lucruri profunde, cronice, nu am de unde să știu cât va dura, pentru că depinde de problema în sine, resursele dumneavoastră, de mine și de implicarea dumneavoastră. Dacă vă confruntați cu depresie de ani de zile, nu putem rezolva în 10 ședințe ceea ce a fost format de-a lungul anilor, peste un substrat construit de-a lungul vieții.
Așteptări
Aici sunt două tendințe generale: să considerăm că psihoterapeutul este o autoritate superioară care ne rezolvă problemele pentru noi sau care ne spune lucruri incredibile care ne schimbă viața imediat ce le adoptăm în mentalitatea noastră, și cea în care considerăm că mergem la terapeut ca să valideze fie că suntem 100% sănătoși, fie că suntem defecți și lipsiți de speranță. Luându-le pe rând: terapeutul își folosește cunoștințele care să lucreze cu noi, nu ne etalează teorie ca să ne-o însușim și noi, nimeni nu este 100% sănătos și când ne referim la sănătatea psihică vorbim despre puncte de reper clare (funcționalitatea individului la locul de muncă, impulsul de a se juca sau capacitatea de a iubi și de a se lăsa iubit) și lipsă de speranță nu există nici în schizofrenie, unde sunt pacienți internați care au nevoie de medicație și care în marea parte a timpului nu sunt în contact cu realitatea.
Temeri
Psihoterapeutul mă va interna la nebuni? 😊
Nu, noi putem doar sugera să vă internați sau să consultați un psihiatru pentru prescriere de medicație, dar nu vă putem forța și nici nu am vrea. Dacă aveți gânduri sinucigașe sau violente, foarte rușinoase și blasfemice, nu vom fi nici șocați și nici nu vom suna la 112 ca să vă pună cămașa de forță. În situațiile în care se prezintă risc de suicid, putem vorbi cu membrii familiei, pentru risc de suicid ridicat trebuie anunțat, dar niște gânduri de suicid, chiar cronice, laolaltă cu emoții explozive din partea dumneavoastră nu reprezintă o bază pentru așa ceva, nici pe departe.
Psihoterapeutul este o figură autoritară, precum un profesor sau un expert care corectează pe cineva aflat într-o poziție de inferioritate?
Nu am autoritate asupra dumneavoastră, mai mult decât aveți dumneavoastră asupra mea. Puteți părăsi terapia oricând, puteți și chiar este indicat să spuneți dacă vă deranjează ceva, inclusiv referitor la relația cu mine. Nu avem decât pretenția respectării cadrului în care se desfășoară sesiunea de psihoterapie, precum și aceea de a plăti ședințele la care lipsiți, dacă nu ați anunțat din timp ca să putem muta ședința. Nu sunt nici profesorul vostru, ca să vă învăț lucruri. Psihoterapia este o relație în centrul căreia vă aflați dumneavoastră și în care vă folosiți de mine pentru autoexplorarea psihicului, ceea ce are efect în a înțelege cum funcționați, de a aduce în relație probleme de relaționare, pentru că există siguranța de a fi vulnerabil în cadrul terapeutic, cu efectele de a diminua sau rezolva simptome de natură psihologică. Iar disproporția de putere dintre mine și dumneavoastră este dată doar de faptul că mă aflu în poziția privilegiată de a ști lucruri care nu vă sunt accesibile, dar este contra deontologiei și al respectului personal pentru profesie să mă folosesc de așa ceva ca să vă fac rău în vreun fel. Ceea ce nu exclude faptul că veți trăi inclusiv emoții negative în terapie, unele chiar furtunoase. Dacă ajungeți să explorați și să descoperiți o rană ascunsă în psihic, se va simți neplăcut, este specificul unei răni.
Sper că v-am lămurit și, dacă mai aveți întrebări, mă puteți contacta.